Probabil ca pot face cursuri de gramatica, desi uneori stiu mai multa romana decat pare in articolele scrise la 2-3 dimineata. Probabil voi ajunge un A-lister in 2-3-10 ani, care scrie frumos, cu diacritice, stie sa “creieze”  povesti foarte apreciate, ce mai, un model demn de urmat in pro-blogging. Dar va intrebati oare daca eu asta vreau? Va intrebati oare daca, atunci cand semnez un e-mail cu Haotik, nu sunt deplin constient ca cel care o sa-l citeasca o sa zica cine drak e si asta si o sa il arunce la gunoi?

Sunt constient de toate aceste lucruri pe care eu vreau sa le fac altfel, probabil ca va fi mult mai greu pentru mine din cauza scrisului, sau a faptului ca nu vreau schiopudragos.ro si vreau Haotik, probabil voi avea mult de pierdut in viata din cauza asta, dar pana la urma consider ca trebuie sa fac ceea ce ma face pe mine fericit si nu pe voi.

Da, stiu, e mult mai greu asa, dar poate ca asa imi plac mie lucrurile, sa fie dificile. Poate ca sunt masochist si imi place sa ma chinuiesc cu blogul.

Vorbim de educatie si de un model de urmat? Am spus intotdeauna altora, scrieti cu diacritice, scrieti corect romaneste, atunci cand iti iei domeniu ia-ti cu numele tau si nu cu un nickname. Numai Kriogen stie cat l-am batut la cap sa nu-si ia domeniu cu nickname; si nu e singurul exemplu.

Si nu e vorba de rea vointa, de patriotism sau de bun simt. Scriu pe blog din placere, ma simt bine cand fac asta si e libertatea mea sa fac asta, daca imi place. Cand aud oameni care spun ca ar trebui sa imi inchid blogul doar pentru ca nu scriu foarte corect (si am vazut altii facand mult mai praf limba romana, de asemenea am vazut greseli si pe bloguri care ma critica).

Probabil pentru a reusi, va trebui sa muncesc mult mai mult ca voi, va trebui sa am rezultate de doua ori mai bune decat voi in campanii, pentru ca oamenii din agentii sa treaca peste aceasta mica imperfectiune a mea, dar consider ca talentele mele sunt altele, talente pe care incerc foarte mult sa le dezvolt, creativitatea e unul dintre ele, un altul este acela ca vad lumea altfel decat o vad cei din jurul meu (chiar daca uneori pare putin haotica).

Cand vad ca exista oameni deosebiti care fac exceptii de la regula de a nu citi bloguri cu greseli gramaticale, nu pot decat sa ma bucur si sa imi dau seama ca trebuie sa am ceva in interiorul meu ce ei apreciaza si ii face sa ignore micile mele imperfectiuni.

Si, ca sa inchei, nu pot sa va spun decat atat, a scrie bine, corect romaneste, cu diacritice sau ce mai vreti voi si a fi apreciat de toata lumea pentru asta, dar a nu mai schimba lumea, este un pret mult prea mare pe care mi-l cereti, si nu pot sa-l platesc.

P.S. Ca sa scapam de comentariile inutile ale unor “somitati in limba romana”, acest articol va fi corectat inainte de publicare si nu va avea greseli.

P.P.S. (Dana S.) Faptul că articolul a avut 3 greşeli minore întăreşte ceea ce a spus Dragoş mai sus: limba română se poate învăţa / corecta. Dar nu asta e cel mai important.