Ideea in sine mi-a venit vazand pozele de la Salina Turda. Seamana cu interiorul unei nave spatiale, cu cateva replici si cateva tehnici de montaj cred ca ar iesi un film foarte interesant de scurt metraj. Si da, bineinteles ca nu am un scenariu dupa care sa ma ghidez.

Deci cine ma invata si pe mine sa fac un film?

P.S. O sa fiu si scenarist, si regizor, si actor, ca asa se fac filmele in Romania

Initial ai putea sa te intrebi daca cumva norocul meu s-a schimbat odata cu aceste concursuri, a disparut si senzatia aia ca toate concursurile din Romania sunt aranjate. Cum am reusit sa ajung aici? Pur si simplu am ales cu grija concursurile, sau pur si simplu am ignorat toate tampeniile de concursuri primite de la cunoscuti sau necunoscuti pe messenger si am participat doar la cele prezentate de bloggeri din A-List sau B-List.

In felul asta am scapat de tot felul de idei cum ca ar fi aranjate si culmea am mai si castigat mai mereu cate ceva. Nu premiul cel mare, dar modul in care sunt organizate fac sa inlature orice suspiciune legata de eventuale fraude.

Deci va sfatuiesc sa faceti la fel, sa nu mai pierdeti vremea cu concursuri ale unor firme fantoma si sa va concentrati pe cele propuse de bloggeri cunoscuti ai blogosferei. Nu cred ca trebuie sa ii enumar aici.

Se pare ca google m-a iertat, nu stiu sa spun exact de ce m-a iertat sau cu ce ii gresisem de am stat atata vreme cu PR 0. Oricum e bine, in sfarsit arata ca si siteul meu e bun de ceva. Desi nu afecteaza nimic in serp, cum blogul este un blog de imagine, si PR-ul ala ajuta la imaginea blogului si implicit si a mea.

Cred ca o sa incerc sa recuperez pagerankul si celorlalte siteuri care au stat pe zero atat de mult timp.

02:00 – Am incarcat bagajele deja in masina, si impreuna cu Dana am purces la drum. Defapt intai spre Bucuresti unde urmeaza sa ne intalnim si cu o parte din grup si de acolo mai departe spre mare.

03:00 – Am ajuns la locul de intalire. Exact la fix cat sa ne intalnim cu Luminita si Mihai care erau deja pregatiti de aventura (nu stiau saracii ce anume o sa ii astepte). Ciprian si fetele se lasa asteptat, ajunge intr-un final, constata ca a uitat cardul acasa asa ca se duce dupa el.

04:00 – In sfarsit plecam sprea ausostrata, aglomeratie mare toata lumea pleaca din Bucuresti spre mare la final de saptamana.

05:00- Ciprian isi da seama ca ii mai terbuie o piesa la Samurai asa ca scoate din porbagaj o bara de metal de vre-un metru si se apuca sa o monteze intr-o parcare de pe autostrada. Piesa care leaga cele doua punti de tractiune. Termina cu piesa plecam mai departe la drum.

06:00 – Suntem pe autostrada, mergem destul de incet pentru ca Ciprian are si barca legata de masina.

07:00 – Blocati in trafic, se merge bara la bara, accident, vreo 10 masini pe margine fiecare mai mult sau mai putin stramba, mai mergem putin si gasim un tir si el accidentat.

08:00 – Iarasi blocati in trafic pe o lungime de 3 km, e coada pana la statile de taxare, profit de ocazie si ma trece Dana la volan iar eu fac poze de pe podul care trece peste Dunare. Trece un vas de croaziera iau eu ii fac poze. Apoi merge mai departe spre Navodari.

09:00 – Am oprit la un Penny Market din Navodari, apare si cealalta masina un Mitsubishi alb cu Norbert si sotia plus Robert. Mai avem putin si ajungem pe plaja

10:00 – Am intrat pe o poteca asfaltata care ne duce la plaja, Deja visez la o baie racoroasa in mare. Imi fac planuri, pe la 11:00 termin de asamblat cortul, pe la 12:00 cel tarziu sunt in apa racorindu-ma. Mama ce misto o sa fie.

11:00 – INCEPE NEBUNIA. Drumul se termina intr-un mare lac, multi lasa masinile acolo si pleaca prin apa catre plaja care pare sa fie undeva la 500-800 de metri. E clar ca nu o putem lua pe acolo, aflam de un drum prin sat care ar duce tot pe plaja dar nu se surade ideea. Vedem un drum lateral care mai cu baltoci cu namol mai cu drum uscat pare sa duca undeva, nici noi nu stim unde dar decidem sa o luam pe acolo. Fetele se opun. Eu, Ciprian si Norbet o tinem pe a noastra ca se poate pe drumul ala. Norbert se uita la Loganul meu si nu pare prea convins ca e bine sa facem asta. Eu ii explic calm ca Loganul meu are suflet de 4×4 in el, si ca sa nu isi faca griji.

12:00 -Se termina drumul, am trecut deja prin vreo-o doua mlastini, in una din mlastini loganul meu sta la 6000 de ture la viteza intai, tractat de Samurai care trage si el din greu, apa cred de juma de metru, suntem prin stuf, cu chiu cu vai reusim sa trecem. Ajungem pe un dig de pamant uscat dar care se termina la cativa metri de plaja, intre el si noi un lac mult prea adanc si pentru un 4×4. Cautam alt drum. Norbert pleaca cu Mitsubishi in cautarea altui drum. Ma gandesc cu groaza ca a fost doar o chestie de noroc faptul ca am traversat mlastinile respective si ca ar fi un adevarat cosmar sa trebuiasca sa ne intoarcem inapoi.

13:00 – Norbert sa dus undeva nu se stie unde ce si cum. Lasam Loganul cu fetele in mijlocul mlastinilor si decidem sa plecam cu Samuraiul sa vedem ce ne mai asteapta daca mergem inainte. Sunt calare pe geam si ma uit la pamantul de sub roti care e cand uscat cand mlastina destul de adanca. Din cauza stufului Cipri nu vede mai nimic iau eu ii dau indicatii despre ce se afla sub roti. La un moment dat gasim o bucata de pamant uscat dupa care o baltoaca de vreo 2 metri care nu ar parea sa ne dea batai de cap. Cand ne dam seama ca e prea adanca suntem deja cu jumatate din Samurai in ea. Nu reusim sa iesim. Apare Norbert dincolo de balta spunandu-ne ca a ajuns la drumul pietruit dar ca atat a ocolit mlasnitile incat nu stie exact pe unde tre sa o luam. oricum nu pare deloc ce-a mai buna varianta sa incercam sa venim cu loganul pe unde am venit cu Samuraiul asa ca trebuie cautat drumul pe care a luat-o Norbert.

14:00 – Dupa o ora de chinuiala sa iesim din groapa ne suim pe el, vedem Loganul undeva in camp, cipri se duce de-a dreptul dupa sufe, Norbert  intra pe o portiune mai usca cu Mitsubishi si dupa cateva incercari reuism sa scoatem Samuraiul din groapa.

15:00 – O luam cu Samuraiul drept catre Logan ca oricum nu pare sa conteze daca incercam sa ocolim sau nu baltile. Din nou pe capota. Din nou adrenalina cat nu am avut parte cumulat in ultimul an de zile. Ajungem la Logan. Ciprian pleaca dupa Barca abandonata si ea undeva mult mai in spate in mlastini. Cand revine o iau eu in fata urmarind cu atentie urmele lasate de Mitsubishi prin iarba. Cand le pierd opresc le caut si continui. Intradevar “drumul” pare sa fie un zigzag cu viraje foarte stranse si un fel de dute vin-o intre balti. La un moment dat o ia Ciprian in fatza si bineintele ca pierde urmele asa ca ajungem iar intr-o mlastina nu pera adanca. Ne mai despart 20 de metri de drum dar si o mlastina mult prea adanca ca sa fie trecuta de Logan chiar si tractat. Decidem sa ne intoarcem sa cautam urmele.

16:00 – Ajungem la Drum in sfarsit, URA, victorie. Mai avem putin si ajungem pe plaja. Suntem fericiti. Din nou fac socoteli pe care nu ar trebuii sa le fac. Norbert o ia inainte, desi drumul e uscat la un moment dat dam de niste balti cu mall. Mitsubishi trece fara probleme prin ele, eu sunt deja pe puctul de a ceda psihic dupa atata adrenalina asa ca nu mai tin cont de nimic si urmez doar aceleasi urme prin care trece Norbert. Ajung la plaja, mai sunt 10 metri si mult, mult nisip, incerc sa trec dar pierd usor din viteza si imi dau seama ca nu o sa reusesc sa trec de micul mal care ducea exact pe plaja. Ciprian rame si el cu remorca si samuray-ul in acelasi nisip putin mai in spate. Apare un “localnic” cu un 4×4 mul mai serios si cu cabluri care ne trage si pe mine cu Loganul si pe Cipri cu tot cu samurai si barca pe “drumul” de pe plaja. Impins reusesc sa merg pe nisip desi imi dau seama ca daca m-am oprit pe loc o sa ingrop iar rotile in nisip imediat.

17:00 – Am ajuns in sfarsit la “destinatie”. Am incercat mai cu viteza sa intru mai spre mijlocul plajei dar ingrop iar masina si mai serios in nisip. Lumea se arunca disperata in apa satui de ideile a trei nebuni care au tinut mortis sa o ia prin mlastina in loc sa cautam drumul de care ne spuneau oamenii. Eu ma apuc sa montez cortul. Cipri monteaza barca, ia cu el cativa oameni si pleaca cu ea la plimbare.

18:00 – Trece un jeep cu rotile “cat casa” si se ofera benevol sa ma scoata din nisip. Ma intreaba daca vor sa duc masina langa cort dar decid ca mai bine o tin pe nisipul ud de pe marginea plajei gandindu-ma cu groaza ca desi ma duc ei pana acolo va treubii sa o si scot de acolo. Imi explica ca nisipul ud e foarte tare  si ca sa o tin mai in partea umeda a plajei. Cirpi nu se mai vede, nu stim unde e si cat de departe de tarm s-a dus.

19:00 – Termin de montat cortul si ma bag si eu in sfarsit in baia la care visam de dimineata. Afara e cald de ti sa face rau. Apa e calda ca niciodata. Ma gandesc ca cu toate greutatile prin care am trecut ca totusi o sa fie bine dar si la cosmarul zilei de maine cand va treubii cumva sa scot masina de pe plaja. ma gandesc la dambul de nisip pe care nu stiu cum o sa reusesc sa-l trec daca nici samuraiul nu poate sa-l treaca prea usor. Nici nu imi imaginez ca adevaratul cosmar abia acum e pe cale sa inceapa. Desi ne simtim bine ziua de maine nu ma face sa ma gandesc ca “vreau acasa la mama”. Imi place adrenalina, dar ziua de azi se pare ca mi-a adus o portie mult prea mare. Sunt vesel si totusi putin suparat-ingrijorat.

20:00 – In sfarsit se intoarce si Cipri, destul de greu pentur ca merge contra vantului. Se apuca sa-si monteze corturile, barca o lasa la mal nelegata.

21:00 – Mai e putin si apune soarele, inca nu ne dam seama ce cosmar urmeaza sa inceapa.

22:00 – Cosmarul a inceput, milioane de tantari ne ataca de-a dreptul cu sute de intepaturi. Reusim sa montam un pavilion pe care il inchidem cu o plasa deasa in care ne bagam toti. Dam drumu la niste betisoare antitantari care fac mult fum si omoara o mare parte din tantari.

23:00 – Ne dam seama ca totusi barca nu e ancorata si ca ar fi bine sa o legam cumva de tarm sa nu ramanem fara ea. Ne facem curaj si alergam pana la plaja unde gasim barca bine ancorata, adica pe jumatate plina deja cu nisip adus de valuri si decandat in ea. ne dam seama ca nu o sa plece nicaieri si revenim in graba in “cortul” protector unde cele 4-5 intepaturi par joaca de copii in comparatie cu ce e afara.

24:00 – Suntem terminati dar nu avem inca curaj sa mergem in corturi. Cipri o tine pe a lui ca vrea sa faca o baie. Noi nu vrem nici macar sa mergem pana la cort gandindune la milioanele de tantari care ne asteapta afara. Si nu exagerez de loc cand spun milioane.

01:00 – Am plecat cu Dana in cort sa ma culc, Cipri a plecat sa faca baie si se intoarce sa-i ia pe ceilalti din cort in apa unde au parte de un fenoment destul de rar intalnit. In conditile in care apa e foarte calda, algele din mare devin fosforescente astfel ca imaginea marii devine ceva asemanator cu noptile din avatar, sau ceva de genul, nu am cum sa va povestesc prea multe pentru ca din pacate nu am fost martor la fenoment. Oricum ceilalti pareau destul de incantati a doua zi de ce au vazut. Din fericire in cort e cald de mori dar nu e nici un tantar. Plasa de deasupra iti asigura aer cat sa nu te sufoci si nici nu pare sa treaca tantarii prin ea.

02:00 – Ma trezesc din atipeala si ma gandesc cu groaza la barca si la faptul ca loganu meu e pe plaja destul de aproape de apa. Imi dau seama ca in timpul nopti din cauza scaderii temperaturii valurile vor devenii mai mari. Nu situ daca sunt mai mari dar stau cu grija ca as putea gasi dimineata Loganul ingropat in nisip lafel ca barca.

03:00 – Dorm, cred ca poate sa crape si cerul ca sunt in cel mai profund somn.

04:00 – Dorm profund.

05:00 – E frig, dar trag un cearceaf pe mine si e mai bine. Adorm la loc.

06:00 – Incepe sa-mi fie cald, din ce in ce mai cald parca

07:00 – Soarele este deja e sus pe cer, cortul sa transformat intr-o sauna in care parca nici sa respiri nu mai poti. Fac o crapatura mica pe care iau aer rocoros de afara, ce bine ar fi daca as putea deschide intrarea la “camera” de tot dar in cort e plini de tantari ramasi la umbra. Mai atipesc, mai pandesc mica intrare sa nu intre vre-un tantar.

08:00 – Ma trezesc. E timpul pentru o baie buna. Fetele sunt deja pe plaja se bucura de soare. Barca e plina de nisip.

09:00 – Ma apuc sa scot cu o vasla pe post de lopata nisipul din barca.

10:00 – Am scos o mare parte din nisipul din barca dar mai e inca pe atat.

11:00 – Se trezeste si Ciprian. Manca ceva si se apuca si el sa scoata nisip din barca. Pare o munca care nu se va termina prea curnd.

12:00 – Ma apuc sa strang cortul, chiar daca nu voi pleca la 12:00 cu Norbert care pare grabit probabil pe la 13:00 e gata si Cipri de plecare.

13:00 – Reusim sa scoatem o mare parte din nisip si sa ducem barca la apa unde o rasucim pe toate partile ca odata cu apa care se scurge din ea sa iasa si nisipul depus prin toate cotturile. Desciperim ca e un mod placut de a te juca cu barca intoarsa cu fundul in sus si ne suim calare pe ea, o invartim pe toate partile , toata lumea e in apa si se distreaza.

14:00 – Norbert se grabeste si pleaca inainte. Nu vrea sa prinda autostrada blocata de cei care se intorc la sfarsit de weekend de la mare. Eu raman cu ciprian inca putin ca in el mi-e speranta sa ajung la drumul de piatra.

15:00 – Ciprian muta rotile remorcii mai in spate ca sa echilibreze mai bine barca in remorca si sa o poata tracta mai usor.

16:00 – Inca monteza la remorca suporti de barca, bar din spate cu stopurile, etc.

17:00 – Urcam barca in sfarsit in remorca si ne apucam de strans bagajele, cum bara cu stopurile era inca data jos reuseste sa o atinga putin cu roata si sa sparga un stop.

18:00 – A terminat de reparat stopul de la remorca si de montat bara la loc. Ne apucam sa stragcm corturile,

19:00 – Cipri tot strage si plaja e inca plina de lucruri, sunt ingrijorat ca se face seara si eu sunt inca cu masina pe plaja. Nu-mi doresc decat drum cu asfalt.

20:00 – Suntem aproape gata de plecare. Un tip cumsecade cu ATV-ul imi da sfaturi despre cum sa merg cu viteza a II-a pe nisip si ca drumul pe care am venit desi pare nasol e cel mai bun de intoarcere pentru ca pe cealalta varianta el a rupt cardanul la ATV si ca nu ma sfatuieste.

21:00 – In sfarsit suntem gata de plecare, desi ma gandesc cu groaza cum o sa trec malul de nisip, incerc sa fiu optimist. Bineinteles ca raman blocat in mal, desi soarele nu a apus un nor pus in fata lui face ca tantari sa apara cu miile din nou, Sunt stresat, muscat de tantari, satul de toate alea. Reusesc sa scot cu schiu cu vai, tractat de Samurai, Loganul din duna de nisip si cautam sa trecep prin niste maracini care me pot obtine ceva mai multa aderenta. Rup putin bara de plastic cand sunt scos din nisip dar ce mai conteaza daca am putut macar sa o scoatem.

22:00 – Am ajuns in Corbu, pup asfaltul si sunt fericit ca totul sa terminat cu bine pana la urma. Prin mufa care atarna pe sub masina si care imi creea in zgomot ciudat care ma facea nesigur ca voi ajunge acasa cu masina, analizez cam ce si cum si constat ca masina inca odata este intr-o stare foarte buna de functionare si plecam la drum spre casa. Cipri se indreapta spre Constanta unde cauta o statiune mai normala satul si el de miile de tantari, eu o iau spre Bucuresti pe drumul vechi.

23:00 – Merg incet, sunt obosit, ma deranjeaza chiar si masinile de pe contrasens care au faza mica.

24:00 – Am ajuns la Slobozia, Pare sa nu mai fie asa mult de mers, trei bucati de 60 de km, una pana la Urziceni, una pana la Bucuresit si una pana la Ploiesti. Cam 3 ore de mers fiecare.

01:00 – Am ajuns apoape de Urziceni, trag pe dreapta si dorm vreo 15 minute. Dupa care ma trezesc si incerc sa traversez orasul manant de gandul ca mai e atat de putin pana acasa. ……………………….

02:00 – In sfarsit o spalatorie deschisa non-stop, intoarcem masina pentru ca e pe partea cealalta si o bagam la spalat. Ii explic ca nu vreau sa arate masina ca noua dar ca vreau sa scoata tot nisipul de pe sub masina, de pe la roti si mai ales apa cu sare depusa peste tot pe masina.

03:00 – Lasam pe Luminita si Mihai in Bucuresti si plecam spre Ploiesti. Parca m-am mai trezit putin si mi-e mai bine.

04:00 – Sunt deja in drum spre Ploiesti mai am putin si ajung acasa.

04:35 – Gata sunt acasa, intreg si nevatamat.

04:40 – Dorm.

P.S. Pozele si corectarile urmeaza ulterior.

Cand am crescut, curiozitatea a ramans mereu vie, indiferent ca era una tehnica, sau pur si simplu lucruri in care imi bagam nasu fara sa imi fierbe oala cum zice o binecunoscuta expresie romaneasca.

Cu timpul faptul ca curiozitatea ma manat sa stiu una si alta, sau ca m-am bagat in anumite discuti pe anumite forumuri (si da ma gandesc si la DespreFirme printre altele) a dus si la dezavantaje nu doar la avantaje.

Si atunci am ajuns la un moment dat cu o fosta colega sa ne intrebam daca curiozitatea mea este un defect sau o calitate.

Stiu ca-mi bag de cele mai multe ori nasul pe unde nu trebuie, stiu ca uneori vreau sa stiu lucruri pe care nu ar trebuii sa le stiu sau sa ma intereseze, uneori acestea aduc avantaje alteori pierderi dar nu asta ma intereseaza ci cum vede lumea din exterior curiozitatea ca o calitate sau ca un defect.

P.S. Nu e asa ca esti CURIOS sa sti cine e colega de la care a pornit ideea acestui articol?

Ce mai incolo si incoace, robotul meu e mic si amarat si vai de el in comparatie cu asta. Desi erorile la un astfel de robot ma sperie, oare cate usi de frigider o fi rupt la teste sau cate sticle o fi spart? Dar pana la urma cineva cred ca a reusit sa o faca si pe asta.

Ii recomand unei prietene care parea disponibila sa invete lucruri noi sa incerce si Ubuntu. Ca sa nu o doara capul ii zic sa lase si windowsul ca na poate nu se descurca si sa nu ma injure prea rau dupa aia. Destul de ocupat la firma cu chestile care le am de facut pe acolo nu aveam timp de prea multe explicat asa ca atunci cand imi cere un link de download ii spun sa scrie Ubuntu in google si gaseste. I-am zis asta ca nu stiam daca pagina oficiala e ubuntu.com sau ubuntu.org si cum nu aveam chef sa ma uit stiam ca pe prima pozitie in google apare siteul oficial cu link de download cu tot.

Iar ea imi raspunde: Ok, o sa il caut mai tarziu pe torente.

Atunci mi-am dat seama ca inainte de a incepe sa ii prezint un sistem de operare nou, trebuie sa incep cu un mod de a privi viata nou si ii explic ca Ubuntu de poate descarca si folosi de oricine in mod gratuit. Ii explic ca mai mult decat atat, daca tine mortis sa aiba cd-ul original sau 10 cd-uri originale le poate comanda pe net si vin tot gratis acasa aceste cd-uri. Ca Open Office-ul de pe ubuntu este si el gratuit impreuna cu toate celelalte softuri care nu costa nimic si asta in mod legal.

Din pacate nu am avut timp sa ii explic pe larg si ce inseamna open source si ca poti daruii intregi umanitati in mod gratis lucruri create de tine asa cum tu primesti gratis creatile altor membri ale comunitatii open source si ca asa ar trebuii sa stea lucrurile in lumea asta si in multe alte domenii. Probabil despre credintele mele legate de asta o sa discut in alt articol.

Trebuie sa recunosc ca e-mail-ul primit mi-a cam dat emotii, pentru ca nu continea si lista castigatorilor sau premiile, asa ca ma intrebam in primul rand daca am castigat si in al doilea rand ce? Ma si vedeam in avion cu parasuta in spate, dar nu e problema, ajung eu sa sar si cu parasuta. Pana atunci le multumesc pentru lanterna, chiar cred ca o sa fie buna la masina pentru ca mereu cand aveam nevoie de o lanterna ma chinuiam cu “lumina” ecranului de la telefonul mobil.

Stiu ca eu ziceam ca toate concursurile de pe net sunt vrajeala, dar cred ca nu participam la concursurile care trebuie. De cand particip decat la concursurile promovate de anumiti blogeri seriosi parca nu mai vad nimic in neregula sau nici un aranjament in ele. Si inca ma gandesc la placa aia de snowboard pusa la bataie de nu stiu ce firma de turism si care am ratat-o la limita.

Mai e un nenea din politie sau armata care, desi are bagajele aici, sta pe hol, cu atata tehnologie cred ca s-a speriat.

E liniste, nu se aude decat zgomotul tastelor, cand de la mine, cand de la ei. Oare care scrie mai mult pana la Ploiesti? Oare vreunul din ei activeaza in online? Sau poate undeva pe un alt blog apare un articol cum unu cu Vaio P scrie la ceva de zor.

Si m-am izbit uneori de intrebari la care nu am stiut de-a dreptul ce sa raspund.

Intrebarea nr.1

1.Ce va doriti sa obtineti cu banii pe care o sa ii castigati in urmatorul an? 2. Dar in urmatorii 3 ani?

Ce ar trebui sa zic? Ca vreau o casa cu piscina? Aveti atatia bani sa-mi dati incat sa-mi iau macar terenul? Sau ar trebui sa zic ca ma duc la curve cu banii aia? Sau mai bine sa raspund la intrebare cu o alta intrebare? Mai ramane dupa naveta/mancare/intretinere/haine bani sa mai imi si doresc ceva?

Intrebarea nr.2

- Cum te vezi peste 5 ani?

Pe asta o stiti, v-ati lovit mereu de ea si mereu cei care vor sa se dea interesanti o vor pune iar si iar ani la randul. La un moment dat, m-am dus la HR sa intreb care e raspunsul corect la intrebarea asta si mi s-a explicat ca nu exista un raspuns corect si ca in general firmele serioase nu ar trebuii sa puna interbareea asta. Revenind la intrebare sunt curios ce fete ar face daca le-as spune ca peste 5 ani ma vad mort si ingropat, daca le-as spune ca in general motociclistii nu traiesc mult, mai ales aia care ruleaza cu 200km/ora. Sau, avand in vedere statisticile care arata ca un angajat in general pleaca dupa 3 ani dintr-o companie, ar trebui sa le raspund ca peste 5 ani ma vad in alta companie? Sau or sa zica ca sunt nebun daca peste 5 ani ma vad pe un iaht cu 1 milion de euro in conturi? Ei unde se vad peste 5 ani, la aceeasi masa, cu alt nebun la interviu?

Intrebarea nr.3

- De ce ai aplicat la acest job?

De foame? Imi era foame, nu aveam bani si am aplicat? Motivele pot fi multe; atunci cand ma evaluati si eu va evaluez pe voi, poate am venit la interviu doar ca sa aflu cam care mai este valoarea mea pe piata, poate e o companie mare la care vreau sa lucrez, sau poate mi s-a parut fun modul in care ati prezentat oferta si am zis sa vin sa va cunosc. Poate nu am ce face acasa si am venit sa va vad. Sa vedem ce alte raspunsuri pe masura intrebarii va mai pot da?

Intrebarea nr.4

- De ce ar trebui sa te angajam ?

Asta chiar mi-a fost pusa de curand cu o oarecare variatie. Pai de ce ar trebui sa ma angajati? Pentru ca sunt unic, nu mai e altul ca mine, sunt cel mai bun, sunt cel mai tare, stiu o groaza de limbaje de programare si de chestii care oricum nu va sunt utile voua la proiectul pentru care ma angajati, dar ce conteaza cand sunt atat de destept in alte domenii in afara de cel pentru care ar trebui sa ma angajati. Ar trebui sa ma angajati daca va demonstrez ca sunt in stare sa imi fac treaba pentru care ma angajati si daca nu gasiti altul in loc mai bun sau mai ieftin decat mine.

Intrebarea nr.5

- Lucrezi bine sub presiune?

Asta imi aduce aminte de sefii de la Compexin unde toate proiectele trebuiau terminate “ieri”. Nu exista un plan cu milestone-uri si deadline-uri pentru fiecare parte a proiectului? Nu existau decat treburi care trebuie facute “ieri”. Poate ca lucrez bine sub presiune dar intrebarea mea este daca vreau sa lucrez astfel.

Si da, stiu si raspunsurile “oarecum corecte” la intrebarile de mai sus, dar deja daca imi puneti astfel de intrebari stupide, mai vad si o condica de semnat la intrarea in companie, o sa ma intreb daca am aplicat unde trebuie si daca mai conteaza oferta salariala care oricum va fi la fel ca si intrebarile.