Haotik Note-Blog

Asa cum va spuneam inca de ieri, avem un concurs pentru bloggerii din Prahova si, de ce nu, si din Bucuresti.

Cabinetul stomatologic HappyDental se ofera sa iti asigure un tratament de albire a dintilor in valoare de 1000 de ron.

Tratamentul de albire a dintilor se face printr-o tehnica non-invaziva, care nu altereaza structura dentara. Tehnicile de albire Lumineers sunt oferite pentru prima oara in Romania de cabinetul HappyDental.

Ce trebuie sa faci pentru a castiga si a beneficia de un zambet de invidiat si demn de afisat la intrunirile si evenimentele la care participi? Trebuie sa ne povestesti pe blogul tau despre cea mai interesanta, amuzanta sau trista “aventura” pe care ai avut-o pe scaunul stomatologic. Asteptam sa ne povestesti cum ai muscat din doctor, sau mai stiu eu ce alte traznai puteai face pe scaunul de la dentist. Daca ai avut parte de scene horror, incercati sa nu le reproduceti in cele mai mici amanunte, nu vrem povestiri pline de sange si dinti sariti pe pereti. De asemenea, asteptam cu interes sa ne spuneti ce anume v-a placut si ce nu v-a placut in cabinetele in care ati fost. Sau ce va asteptati sa gasiti intr-un cabinet stomatologic modern.

Undeva in text trebuie un link catre HappyDental.ro si inca unul catre acest post pentru a le putea contoriza mai usor. De asemenea, in loc de link catre acest articol, poti sa lasi un comentariu in care sa ne scrii adresa unde putem vedea articolul. Se recomanda utilizarea nofollow pentru linkuri si de asemenea, daca nu ai inspiratie pe ce cuvinte ai putea pune linkul catre happyDental, iti recomandam noi urmatoarele: cabinet stomatologic Ploiesti, cabinet stomatologic, albirea dintilor, implant dentar, Lumineers, albire prin Lumineers etc.

Daca nu ai inspiratie, poti citi articolul meu de ieri despre povestea mea pe scaunul de la dentist. Din pacate, nu e una vesela si nici cea mai inspirata poveste pe care am scris-o, dar viata mea pe acest scaun nu a fost una din cele mai vesele.

Mult succes blogosferei prahovene si va asteptam cu cele mai interesante povestiri pana la data de 30 octombrie, cand acest concurs se incheie.

Lume, lume, scandal mare despre ultimul top de influenta. Toata lumea se agita cum ca e sau nu e bun topul. Care de care sa acuze sau sa explice mai bine tehnicile de calcul statistic care au stat la baza topului.

Ce nu inteleg eu este cu ce v-a afectat topul ala de ati protestat atat. Eu, unul, citesc bloguri care nu sunt in topul ala, si de unii din top nici nu am auzit, in schimb clar am auzit de altii care nu sunt in top si pe care ii respect foarte mult.

Poate eu sunt fan Bobby Voicu, sa zicem. Trebuia sa ma apuc sa tip pe blog, nu e bun topul, Bobby trebuia sa fie primul? In plus, pentru o anumita nisa si OTV-ul are multa influenta, asa ca nu conteaza prea mult topul ala, decat pentru carcotasi, sa se certe pe bloguri pe el.

Eu m-am uitat, ok, am vazut vreo 2 persoane care nu aveau ce cauta in topul ala, mi-am dat seama ca cel putin pentru mine este degeaba si am trecut mai departe.

Si daca vreti sa vedeti topul si sa luati ce considerati voi ca e bun din el, il puteti gasi aici.

De cand ma stiu, am stat pe scaunul stomatologic. Cred ca am petrecut atat de mult timp acolo, incat as fi in stare sa dorm pe scaun atunci cand doctorul lucreaza la dantura mea.

Istoria mea incepe de la primii dinti de lapte. Pe vremea aceea, unul din cei mai vestiti medici din tara, Doctorul Dinu (D-zeu sa-l odihneasca) se ocupa de dantura mea si a familiei mele. Era ruda cu tatal meu, veri buni, ceva de genul. Astfel ca probabil de la primele extractii de dinti de lapte, am fost invatat sa nu imi fie frica de dentist. Singura problema pe care o aveam la acest cabinet era data de cozile uriase formate de la 5 dimineata la usa, iar eu ca ruda intram in faţă. De fapt, nu cozile erau problema cea mare, ci rudele, prietenii de partid sau alte obligatii care intrau in faţă.

Citeste mai departe …

Sa incepem cu ce era mai important, am si eu poze cu bebelusele. Toata lumea avea, numai eu nu, ba de pe la expozitii moto, ba de pe la cele auto; cred ca eram ultimul manelist care nu avea si el poze cu cele doua beleluse de la Cronica.

Ca si  data trecuta, bebelusele s-au evaporat inainte sa ne dam seama ca emisiunea s-a incheiat. Noroc ca le-a chemat “dirijorul” inapoi in studio avand putina treaba cu ele, ceea ce mi-a oferit o noua sansa de a le ruga frumos sa faca o poza si cu mine (de “dirijor” va povestesc mai jos ce si cum).

Ta dam…

In rest, pe langa faptul ca a fost destul de obositor, fata de data trecuta cand am fost la Cronica, lumea parea putin mai stresata de faptul ca emisiunea e live. Stateau mai cu grija la oamenii din sala si intr-adevar cred ca isi asuma un risc destul de mare ca un spectator sa se trezeasca sa faca mai stiu eu ce tampenie in timpul emisiunii. Ca lumea e plina de troli. Oricum, in spatele meu era un taran care se apucase sa vorbeasca la telefon in timp ce eram in direct. De fapt, nu doar prin asta s-a remarcat ca “manelist” dedicat, dar nu vreau sa vorbesc despre el, cand sunt atatia oameni mult mai interesanti despre care pot vorbi.

As putea incepe cu “dirijorul”, care spre rusinea mea nici nu stiu cum il cheama. Dar aflam pana terminam de scris articolul. Cred ca o parte din succesul emisiunii sau a faptului ca totul merge bine in timpul emisiunii, se datoreaza lui. De ce i-am zis “dirijorul”? Cum am intrat in studio, i-am zis sotiei, il vezi pe ala in tricou rosu, ala dirijeaza tot , ala da tonul la aplauze, ala spune start si stop la emisiune cand vrea el. Ea nu si nu, ca ala e cameramanul, ca asa a vazut ea la tv. Pana la final s-a convins si ea ca totul se intampla dupa cum scrie pe foaia “dirijorului”. Si sincer merita toate aplauzele pentru treaba pe care o face. A avut si un fel de ajutor de dirijare in tribuna noastra, dar de care nu am fost perfect multumit.

Un alt om extraordinar pe care l-am cunoscut data trecuta si l-am reintalnit este Ioana, cred ca se ocupa de partea de PR a emisiunii, facebook si alte chestii de genul asta, sau poate face si alte treburi pe langa asta, nu stiu, ce e important e ca pune intotdeauna pasiune in ceea ce face si vezi asa de la inceput ca are ceva deosebit, as zice eu un suflet cald dar nu stiu daca cuvintele mele sunt cele mai potrivite, altii poate ar spune ca e foarte de treaba sau de gasca. Am ramas impresionat si de faptul ca tinuse minte de data trecuta ca am venit cu scuterul de la Ploiesti, si o iertam ca i-a zis “scuter” bestiei mele de 180 de cai putere.

Un alt om foarte de treaba cu care am stat de vorba la final a fost Alex Vasilache de la JukeBox, care mi-a mai explicat cate una si alta din ce se intampla prin emisiune, am vorbit despre despre omul de la macara (o chestie foarte smechera de care mi-ar placea sa stau agatat in locul camerei) si despre multe altele.

Eu unul, nu am mai facut poze cu Huidu si Gainusa, aveam de data trecuta si oricum obtinusem ce mi-am dorit – o poza cu bebelusele. Probabil va intrebati cum de am putut face poza cu bebelusele, cu nevasta dupa mine? Ei bine pozele de mai jos o sa va elucideze misterul.

Update: pe “dirijor” il cheama Shofa din cate am “auzit”.

Pentru ca e interesant sa ii vezi live pe Huidu si Gainusa. Pentru ca belelusele arata cum arata. Si pentru ca e foarte misto sa vezi toata nebunia aia care e acolo.

Da, am primit iar invitatie, maine sunt acolo. Abia astept.

We love to entertain you!

Imi era dor de o reclama foarte tare. Si am savurat-o din plin pentru ca reclama asta e intradevar deosebita. De marca am auzit in cercul de snowboarderi dar nu ma gandeam ca reclamele lor sunt atat de cool.

Textul care a adus zambetul pe buzele tuturor, care a circulat la un moment dat prin toate firmele din Bucuresti, cred ca a fost un fel de viral atunci cand unu din colegii de la munca la descoperit si a inceput sa-l dea in stanga si in dreapta. Mi-e greu sa renunt la el dar consider ca de acum 3 ani s-au schimbat multe, stiul de a scrie, modul de a scrie, si nu numai. Da stiu au cam ramas greselile de gramatica si ortografie si mai ales typo dar astea se sterg greu.

Deci textul ramane aici pentru ca nu mi-e rusine cu el si nu vreau sa sterg ceva, doar ca eu unu consider ca a venit momentul sa fac un pas in plus in evolutia blogului meu si sa pun acolo un text mult mai profesional legat de cine sunt eu. Voi incerca sa nu fie chiar foarte formal dar cu siguranta nu v-a putea vreodata sa egaleze capodopera de mai jos:

Despre mine ar fi de spus multe. Putini ma cunosc cu adevarat, putini trec de zecile de masti care le am in fata.

Povestea mea incepe acum 12.000 de ani cand am venit prima oara pe Terra. Faceam parte dintr-un proiect amplu de dezvoltare a pamantului, ceea ce voi cunoasteti acum sub numele de Atlantida. Aruncat in valtoarea curentului lumii atlante am mostenit si eu o parte din inconstientul lor colectiv. (Petrnu cei interesati de subiect sa citeasca scrierile lui C.G. Yung)

Implicat in mai multe randuri de vieti in acest proiect numit Atlantida, inconstientul lor colectiv a definit o parte din mine, si asfel pot spune ca am devenit atlant in cele mai mai trainice colturi ale fiintei mele. Asfel una din caractersticile lor face parte din viata mea si din mine. Atlanti, ca si mine dealtfel, erau extremisti, duceau totul pana la extrem, si treceau cu usurina de la o extrema la cealalta, acest lucru a dus la distrugerea lor, si tot din aceasta caracterstica mi se trage si numele, haotik. Cealalta mostenire a mea vine din ultimi 3000 de ani si anume caracteristica de luptator, sunt un luptator in cel mai profund sens al cuvantului, iar cand nu am cu cine ma lupta imi construiesc proprile provocari pe care sa le depasesc. Sabia si lupta au fost unul din elementele predominante in ultimele secole, si a ramas prezent si in viata actuala.

Numele sub care exist in aceasta viata este Schiopu Dragos iar numele dupa care sunt cunoscut pe net este numele acestui blog. M-am nascut in 1978 intr-o frumoasa zi de Mai pe plaiurile orasului Campina, am copilarit in acest oras pana la terminarea liceului, apoi viata ma purtat prin imprejurimile din judet, intai Breaza apoi Maneciu Pamanteni, in prezent fiind stabilit in resedinta judetului:Ploiesti.

Cateva dintre lucrurile interesante din viata mea au fost: esperientele si experimentele paranormale din vremea adolescentei, aparitia la tvr1 in 2000 ca haker, 1 an ca profesor de informatica la un liceu, conducerea fimeri Nanotel S.R.L.

Cateva proiecte de succes: Modulul de referali pentru IPB 2.0, Sistemul de Adsense Sharing Revenue MultiAds pentru WPMU, siteurile fabricadebani.com si incarcaricartele.ro

Cate ceva despre cunostintele mele: html, php, mysql, delphy , c++, linux, tcp/ip, retele, echipamente de retea active si pasive, programarea centralelor telefonice sau a sistemelor de alarma.

Filme favorite: Firefly si Battlestar Galactica, si cele sf in general.

Muzica favorita: Kitaro si Parazitii (exact extremele despre care va spuneam)

Masini favorite: Lamborghini Countach, Hummer 1, De Lorean.

Sporturi favorite: inotul, snowboard-ing, skateboard-ing, nu am incercat inca surfingul.

Si pentru ca unii mai vor sa ma si contacteze: YM: nanotel_ro E-mail: office AT nanotel.ro