foc- Probabil ca in aceasta companie, demonstrand ca stiu sa imi fac treaba si ca alegerea dvs. a fost una buna“. Asta ar fi vrut ei sa auda. “-Stiti, eu sunt cam haotic de felul meu, e cam greu sa va spun ce voi face saptamana viitoare, dar peste 5 ani!

Stiam ca nu e cel mai bun raspuns pe care il poti da, dar l-am dat. Am ales intotdeauna sa fiu sincer, atat atunci, cat si in urmatorii 5 ani.

Nici nu am constientizat ca au trecut mai mult de 5 ani. Nici nu am dat prea mare importanta evenimentului. Si nici nu mi se pare mult sau putin. In cadrul evenimentului la care am participat in weekend, am primit un mic trofeu care sa marcheze cei 5 ani petrecuti in cadrul companiei. Iar dupa aceea am primit o intrebare care s-a tot repetat pe parcursul serii: “-Cum e dupa 5 ani?“.

Nu am stiut sa raspund. E o intrebare la fel de grea ca si cele puse la interviu. Au fost multe momente, unele frumoase, altele mai putin frumoase. Am vrut sa plec, am schimbat echipe, am cunoscut oameni noi, mi-am facut prieteni pe viata, am iubit si, cel mai important, am invatat lucruri noi si m-am schimbat. Am crescut odata cu compania.

Despre multe dintre aceste momente am scris pe blog. Despre altele, nu am sa va povestesc probabil niciodata.

Daca ar fi sa multumesc unor oameni pentru cei 5 ani minunati, as incepe cu Daniel si Madalin, cei care au spus da in urma testelor si interviului. Apoi cred ca multumirile mele ar putea merge si catre unul dintre oamenii cei mai importanti din companie – mai ales ca stiu ca ma citesti. Te-am judecat gresit de cateva ori, dar viata mi-a demonstrat ca totusi lucrurile stau altfel decat le vad eu, in interpretarea mea cu ochelari de cal. Am fost aplaudat de unii, cand te-am criticat si am fost considerat fara coloana vertebrala, de catre aceiasi oameni, atunci cand te-am laudat. Dar viata a mers intotdeauna mai departe.