Posted by Multa vreme am crezut ca haterii, stresul si toata presiunea din online a fost cea care la un anumit punct l-a ingropat de viu pe Haotik, personajul, omul, cheful de a scrie.
Azi insa cand scriam de dimineata un articol mi-am dat seama ca nu ei sunt vinovati pentru asta, si ca de fapt presiunea venea din alta parte, o presiune invizibila care isi facea mereu simtita prezenta pana cand a devenit suficient de apasatoare ca sa creeze un dezastru.
Haotik era spritul liber, un mesaj catre intreg mapamondul asa cum scriam inca din primul articol numit sugestiv chiar de catre cei de la wordpress Hello world!
Apoi treaba asta cu blogingul a devenit o chestie serioasa, o chestie in care agentiile uneori vroiau sa vada ce ai scris inainte de publicare, in care trebuia sa ai grija ce scrii cum scrii si ce faci pe blogul tau. Erai judecat din toate directile si nu doar ca ajungeai sa sufli si in iaurt dar in final ajungeai sa nu mai gusti mancarea ca daca cumva te arzi.
Astazi am scris un articol si desi pare un advertorial nu este. Am scris fara sa-mi pese de nimic, ce am simtit eu si cum am crezut eu ca e bine sa-l scriu. Am vorbit din experienta proprie, am vorbit despre lucrurile mele personale, am vorbit despre cunostintele mele.
La final mi-am dat seama ca l-am scris asa cum il scriam pe vremuri si dupa ce l-am recitit am avut satisfactia ca a iesit bine, senzatia aia ca am facut un lucru bun care cu siguranta o sa le placa si cititorilor.
In momentul in care a parut treaba asta ca business in viata mea, incet incet, Haotik se stingea si nu am vazut asta, articolele trebuiau sa aiba un „standard de calitate” si indiferent de ce implica aceste 3 cuvinte, cumva trebuia sa fi mai atent la modul in care comunici anumite lucruri, la modul in care le explici, nu mai zic si de seo, de folosirea anumitor cuvinte si uneori incercarea de a te mula pe cerintele uneori stupide ale clientului.
Daca regasesc aceasta libertate in sufletul meu atunci o sa scriu mai des, multi mai des. Si aici si dincolo. Fara sa imi mai fac atatea probleme despre ce cred sau ce vor altii de la mine.
Secretul consta in faptul ca adevarata valoare a scrisului se afla tocmai in aceasta libertate, sau cum spune gura lumii atunci cand pui suflet in ceva iese ce trebuie.