Apoi am vazut cum vuieste blogosfera de bancuri, glume, critici, pareri care mai de care despre moartea ei. Unii – oripilati de faptul ca altii se bucura, altii – tristi, altii – fani inraiti. Sa-mi bag picioarele daca ma gandeam vreodata ca am atatia prieteni care asculta acest gen de muzica. Comentarii cretine, dar si amuzante. Daca unul e contra si spune ca nu-i pasa, hop, ii sare lumea in cap ca se bucura de moartea unui om.

Cel mai amuzant lucru care mi-a trecut prin minte a fost legat de toti cei care saptamana trecuta se declarau fani inraiti Linkin Park si ma intrebam daca o parte din ei sunt acum fani declarati Denisa. Daca stiti vreunul de genul, dati-mi-l si mie sa-l cunosc, nu de alta, dar cele doua genuri de muzica nu prea au multe puncte in comun, spre deloc.

Sa discutam un pic despre Chester, ca tot am vrut sa scriu un articol saptamana trecuta despre asta si nu am avut timp. Toata lumea plangea pe Facebook de parca le-ar fi murit mă-sa si nu un cantaret de muzica oarecare. Si in niciun caz vreun rege al muzicii sau care a avut vreo contributie speciala in muzica. Am vrut sa scriu atunci ca omul nu a murit nici homless, sarac lipit pamantului si nici pe vreun pat de spital, rapus de o boala grea. Omul s-a sinucis. Adica a murit ca un prost. Sunt sigur ca avea o viata foarte grea saracul si multe probleme pe cap, nu avea ce sa puna maine pe masa si ii mureau copilasii de foame, drept urmare nu a mai putut sa suporte si si-a pus capat zilelor.

Ma uitam la un comentariu pe Facebook al unui preot (si ala alt prost) caruia ii sarise lumea in cap ca nu stiu ce comentase el despre Chester. Acum sa stiti ca eu nu-s prea religios si nici nu cred in Rai sau Iad, dar daca ar fi sa existe, sa stiti ca Dumnezeu nu-i primeste in Rai pe astia de se sinucid, ca-s prea prosti ca sa merite un loc acolo. Cred ca ar avea mai mult succes biserica daca ar spune asta.

Daca e sa compar moartea lui Chester cu cea a Denisei, parca mi-ar parea mai rau de fatuca asta, ca era tanara, frumoasa, vesela si a murit in spital, nu si-a pus capat zilelor si nici nu a murit de la o supradoza.

Imi pare rau?

Nu-mi pare rau nici de moartea lui Chester, nici de a Denisei, asa cum nu-mi pasa prea tare nici de alte sute de mii de oameni care mor zilnic si pe care nu i-am cunoscut vreodata. Asta nu inseamna ca ma bucur, de fapt nu-mi pasa absolut deloc. Ce, daca iti spun tie acum ca in urma cu cateva ore sau zile a sarit un obuz in aer si a omorat 2-3 copii prin Afganistan sau alta zona de razboi, iti pasa?

Valorile românesti

Plangeti, fratilor, plangeti, ca aveti de ce. Suntem un popor care iubim manelele, care plangem atunci cand moare un om, dar nu facem nimic ca sa nu se repete din nou o tragedie precum cea din Colectiv. Suntem o tara de asistati sociali, de oameni care au votat cum au votat si care isi vand votul pe un kg de zahar. Suntem in tara in care hotii sunt eliberati dupa ce fac prejudicii de milioane de euro si in care majoritatea furati si voi, ca daca tot fura aia de la putere, „eu” de ce sa nu fur? Asa ca plangeti in continuare, maine cine stie cine va mai muri si o sa aveti inca un motiv sa plangeti din nou; si daca nu va vine sa plangeti, puneti o manea naibii si gasiti voi un motiv sa plangeti!

Articolul A murit Denisa, sa plangem putin… apare prima dată în Mr. Haotik.