In primul rand, ideea de a face sport e una buna, trebuie sa intelegi ca anumite tipuri de sport nu ma atrag si asa e normal, nu toti suntem atrasi de aceleasi sporturi. De exemplu, am spus-o in nenumarate randuri si o spun si aici, eu nu inteleg de nicio culoare atletismul si nici nu alerg niciodata. Am fost invitat la evenimente caritabile in care trebuia sa alerg, am refuzat, am primit invitatii de la prieteni sa mergem sa alergam, i-am refuzat. De asemenea, nu ma uit niciodata la fotbal, ultimul meci la care m-am uitat fiind pe vremea internetului dial-up, mi-a cazut conexiunea, nu am mai prins linie libera la 12 noaptea, asa ca m-am uitat la nu stiu ce semi/sferturi de finala de europene la care a pierdut Romania cu Franta (cu astfel de detalii ai putea sa stabilesti exact anul).

Asta nu inseamna ca nu imi place sa fac sport. Imi place sa inot (iubesc apa la nebunie), imi place sa urc muntii (desi e mai greu cand ai peste 100 de kg) si mai ales imi plac sporturile extreme, ma dau cu orice fel de placa prind (pe roti, pe apa, electrice sau mai putin electrice). Ultima isprava a fost un traseu de vreo 11 ore prin Muntii Bucegi (Valea Morarului), traseu nemarcat turistic si pe care probabil nu aveam ce sa caut, avand in vedere nivelul meu de experienta in ceea ce inseamna muntii, desi aveam 2 oameni experimentati cu noi.

De ce iti spun toate acestea? Ca sa intelegi ca totusi, desi fac foarte putin sport (din pacate), totusi mai am uneori niste tangente cu sportul. Ar fi bine ca timpul sau modul meu de viata sa-mi permita sa fac mai mult sport, dar probabil ca nu exista vointa.

Mai fac o paranteza sa iti spun despre faptul ca visez sa alerg sau ca alerg. Contrar celor spuse mai sus ca eu nu alerg niciodata, de 1 an si jumatate, dupa o fractura de rotula si 2 operatii, inca nu pot sau nu am curajul sa alerg. Chiar daca genunchiul a trecut cu bine testul de 11 ore pe munti, de acum 2 saptamani, inca nu am curaj sa alerg, probabil saptamana viitoare, cand sunt in vacanta, pe plaja o sa incerc sa prind curaj sa imi pun adidasii in picioare si sa alerg pe nisip sau prin valuri, in caz ca nu ma tine piciorul sa pic macar in apa sau pe ceva putin mai moale decat asfaltul. Dar daca voi reusi sa alerg, o voi face pentru scurt timp, doar ca sa stiu ca pot si ca ma recuperez si nu pentru ca as simti vreo placere deosebita atunci cand alerg.

Si acum sa revenim la subiect.

Ca-s prost, am inteles din articolul tau, nu te contrazic, asa o fi. Si tocmai pentru ca sunt prost, vreau sa-mi explici si mie cateva lucruri din articolul tau.

În ce an a luat Nadia Comăneci 10 la bârnă? Habar n-ai, prostul dracului ce ești, că ție nu-ți trebuie manual de educație fizică și sport.

Si adevarul e ca nu am habar cand a luat 10, prin 1970 si ceva probabil (cautam pe wikipedia daca intr-adevar vrem sa aflam), dar ce nu inteleg e altceva, zau daca pricep cum m-ar fi ajutat pe mine asta sa fac mai mult sport. Adica eu eram ala care cam tragea chiulul de la sport si in facultate; dupa 3 ture de incalzire in jurul salii (dupa ce se facea si prezenta), eu ieseam usor din rand si ma duceam la laboratorul de informatica. Profu’ de sport avea impresia ca nu lipsesc niciodata la orele de sport, dar eu de fapt nu eram acolo prezent decat primele 10 minute din ora.

Chiulul ala de la orele de sport nu m-a facut mai sanatos (oricum pe vremea aia eram slab si uscat de nu m-ai recunoaste acum in poze), dar cumva prezenta mea in laboratoarele de informatica m-au facut, sper eu (sau asa imi zic eu in mintea mea), putin mai destept, nu mult, dupa cum as fi judecat dupa articolul tau.

O să treacă anii și o să stai pe canapeaua din sufrageria apartamentului tău cu două camere luat pe credit de 30 de ani, lângă o soție ȘI MAI GRASĂ ca tine, o să visezi cum copiii tăi ajung campioni mondiali la o disciplină sportivă în timp ce le pui în pachetul cu mâncare pentru școală margarină cu parizer, prostule, pentru că toată lumea știe ce simplă e alimentația unui sportiv.

Ghici ce, orele alea de sport petrecute in laboratorul de informatica mi-au permis sa nu fie nevoie de un credit ca sa-mi iau un apartament cu 2 camere. De fapt, nu am avut niciodata credit la banca. Nu stiu daca are rost sa-ti spun ca apartamentul meu are 3 camere sau ca de curand m-am apucat si sa-mi construiesc o casa.

Știi pe cineva care nu știe să înoate? Aruncă-l în gârlă unde-i apa mai adâncă. Așa învață. Așa te-a învățat și pe tine taică-tu și a funcționat.

Ghici ce, fara manualul ala de sport, ai mei m-au inscris la cursuri de inot, nu m-au aruncat pe garla in apa si as putea sa ma laud ca am facut inot de performanta, desi nu prea am facut performanta… colegii mei s-au dus mai departe pe judet si pe tara in competitiile organizate atunci pentru copii. Eu am fost mai lenes, recunosc, dar cumva se pare ca nici tata nu a avut manualul ala pe care il proslavesti tu.

Si mai am o ultima intrebare. In conditiile in care copiii au probleme cu coloana de la prea multe manuale pe care le cara in spate, fix inca un manual le mai trebuia, ca sa ii ajute sa stie despre sport si sanatate, nu sa fie sanatosi. Nu?

Si da, mah, eu recunosc ca-s prost, dar tu… tu te-ai mai uitat in ultima vreme in oglinda? Nu aia fizica, ci aia mentala, in care te vezi frumos, DESTEPT si INTELIGENT. Daca e cumva oglinda stricata? Te-ai gandit la asta? Eu sunt prea prost sa ma gandesc la astfel de lucruri, dar tu te-ai putea gandi la ele.

Articolul Bai, Toma, tu esti prost? apare prima dată în Mr. Haotik.