Cand am lansat provocarea catre blogosfera prahoveana de a scrie un articol pe zi, nu mi-a pasat nici daca voi pierde, nici daca voi castiga, tot ce imi doream era un lucru care sa ma impulsioneze sa scriu mai des, adica zilnic. Daca reuseam sa scriu un articol in fiecare zi (impulsionat de competitia cu ceilalti), nu aveam decat de castigat. Creste blogul, creste si numarul de cititori, probabil cresc si cei care vor mai multa reclama pe blogul meu, deci intr-un fel pot sa spun ca aveam doar de castigat inca de cand am lansat ideea.
In primele doua saptamani a fost greu, apoi cumva lucrurile au intrat intr-o normalitate, reusind sa nu mai para atat de greu sa scrii un articol pe zi. E ca un antrenament pe care, daca il faci zilnic, la un moment dat o sa faca parte din rutina si o sa il faci aproape in mod automat.
Acum, la aproape 3 saptamani de competitie, incep sa realizez ca totusi blogging-ul nu mai reprezinta o prioritate in viata mea, ca pot face lucruri mult mai interesante cu timpul meu si ca, desi mi-ar placea sa fiu bloggerul de altadata, care sa scrie zilnic 2-3 articole si sa urmareasca zilnic blogurile altora si sa faca parte din aceasta minunata comunitate, totusi nu ma mai atrage ca altadata.
E fascinant sa stii ca ai toate sansele de a fi iar un blogger de succes (da, stiu, or sa fie cativa care or sa ma contrazica la treaba asta) si sa nu vrei sa faci asta. De cand fac coaching, am mai invatat si eu cate ceva despre modul in care ne definim succesul si despre cum putem privi lucrurile. E foarte usor sa fac un exercitiu de imaginatie prin care sa presupun ca am ajuns A-Lister, Influencer, blogger citit, cu niste mii (sau zeci de mii) de cititori zilnic si sa vad daca in momentul acela as fi fericit. Problema e ca, oricat de faine ar parea lucrurile si probabil usor de atins in 2-3 ani (avand experienta pe care o am in spate), nu ma mai tenteaza de niciun fel. Imi dau seama ca daca as alege drumul asta, oricat de tentant ar parea, drumul meu cu antreprenoriatul ar lua sfarsit si, in astfel de conditii, blogging-ul scade rapid in prioritatile mele.
Sunt indragostit de antreprenoriat cum eram altadata de blogging, imi place ca pot sa iau decizii, sa construiesc propriile sisteme si mai ales imi place faptul ca pot sa gresesc si nu-mi mai da nimeni in cap daca fac asta. In blogging mi-a fost sanctionata dur orice greseala sau derapaj. In antreprenoriat, daca gresesc – nu am ce pune pe masa, nu e deloc placut, dar parca e mai suportabil decat 100 de oameni care fac misto de tine pe internet.
Titlul se refera la blogging, ca desigur pe partea cu antreprenoriatul mai am de demonstrat destul de multe.